Fiind o persoana cu handicap locomotor am adesea contact cu medicii… recuperare, analize, controale si ce se mai cere. De ceva timp aveam o umflatura, destul de mica , in spate , si , iarna trecuta s-a inflamat Medicul de familie m-a trimis la chirurgie. Cu teama si emotii ne-am dus. Pentru mine a fost prima experinta cu chirurgia si mi-era frica, chiar daca stiam ca nu e mare lucru. Ca de obicei, ajungand mai devreme, am avut timp sa-mi indrept cele mai bune ganduri catre cel ce venea sa ma ajute sa scap de cocoasa… insa teama nu ma lasa deloc ! Fricoasa si… putin credinciasa ! Odata intrata in cabinetul domnului doctor Paul Morariu, toate au disparut, teama , frici, emotii si pe suflet mi s-a asternut o pace si o liniste de nedescris, dadatoare de incredere , de multa incredere. Nu, pentru ca ar fi spus nu stiu ce cuvinte sau ar fi facut alte lucruri nemaipomenite domnuul doctor Paul, care sa ma faca pe mine increzatoare, poate ca nici nu stia ca mie mi-e teama, dar felul lui de a fi , vorba-i dulce,explicandu-mi ce am si cum trebuie sa ma trateze, aceastea au fost ca un izvor de bine pentru mine, si asa am trecut cu bine peste toate. Am aflat copatibilitate dintre persoane, care nu se face intodeauna prin cuvinte , eu vorbind mai putin, si comunicarea findu-mi mai grea datorita deficientelor… Astazi , il recomand cu draga inima si mai ales imi doresc sa ramana mereu printre noi sa ne ajute cand avem nevoie. Printre atatea voi si nevoi , cunoscuti si necunoscuti, nu sunt multi cei care ne fac sa ne simtim BINE.
