Ii datorez Domnului Diaconescu mana mea dreapta.
In urma cu 8 ani, avusesem o fractura de scafoid care nu s-a vazut la prima radiografie si, prin urmare, diagnosticul si tratamentul aplicate de medicii din garda fusesera gresite. Rezistenta mea la durere m-a facut sa ignor alte controale, ceea ce a dus la formarea de os pisat intre bucatile de desprinse, departarea segmentelor si o pseudoartroza. Desi mana arata normal pe din afara, nu mai puteam face aproape nimic cu ea (senzatia continua de lipsa de putere si durere chiar si cand scriam). O radiografie facuta dupa un an si jumatate de la fractura, a scos in evidenta starea osului (care este mic, slab vascularizat si greu de reparat chiar si daca ar fi fost tratat la timp). Trecusem pe la doi medici (unul foarte celebru), care au refuzat sa ma opereze, din cauza riscului ridicat. Din pacate, exista medici care si-au construit un renume operand doar cazuri cu sanse mari de reusita si evitand, prin mijloace inventive, orice caz care prezinta risc.
Cand am ajuns la dl. Diaconescu, mi-a explicat situatia osului, procedura pe care urma sa o incerce, riscurile aferente si un eventual plan B, in cazul in care procedura nu reusea. Mi-a recoltat os din radius, pe care l-a modelat si a refacut scafoidul, prinzand bucatelele cu un surub, iar forma osului a iesit surprinzator de bine. Dupa inca 6 saptamani de purtat gips si inca 2 luni in care am lucrat la refacerea mobilitatii articulare (exact cum mi-a recomandat), mana mea dreapta era din nou functionala. Dupa aproximativ un an am reluat antrenamentele de forta si, ocazional, lovesc din nou in sac. Astazi, la 7 ani dupa operatie, doar cicatricea de pe piele imi mai aminteste ca am un surub acolo.
Am tot respectul pentru domnul Diaconescu Liviu si, bine-nteles ca, daca voi mai avea probleme de ortopedie care necesita operatie, tot la dumnealui voi reveni.