Pe 11 Decembrie, anul trecut, m-am intors dintr-o delegatie din Polonia cu dureri cumplite de cap. Toata ziua am incercat tot ce se putea: de la clasicile pastile, pana la chemat salvarea. Cum singurul simptom era durerea de cap, cei de la salvare mi-au facut o perfuzie: Manitol (parca) si mi-au prescris o reteta. Cand nici astea nu au dat rezultate m-am prezentat la Floreasca, la domnul doctor/profesor Poalelungi, la neurologie. M-a trimis la o tomografie apoi mi-a zis ca nu am nimic la cap, mi-a dat o reteta si m-a trimis acasa. Spre seara durerile erau la fel de puternice. A doua zi, pe 12, spre dimineata, nu mai puteam vorbi (tin sa precizez ca cele mai multe informatii despre ce s-a intamplat in acele zile le am de la sotul meu, pentru ca eu chiar nu-mi mai amintesc nimic), am inceput sa vomit, o mica paralizie pe partea dreapta, febra – 39.2. Sotul a chemat salvarea – cei de la SMURD au ajuns in 11 minute, si am fost dusa la Spitalul Elias in coma. Mi s-a mai facut o tomografie apoi o punctie lombara. Cei de la Elias au spus initial ceva de o meningoencefalita cu TBC, dar m-au trimis la Bals. Acolo, la camera de garda m-a luat in primire doamna doctor Cleo Rosculet. Mi s-a facut inca o punctie lombara si am fost trecuta pe antibiotice. In prima seara familia a primit vestea: 50-50% sanse de supravietuire. A doua zi, gratie eforturilor doamnei doctor Rosculet (careia chiar ii multumesc din inima si pe care v-o recomand cu toata increderea – sa dea Domnul sa nu aveti nevoie) si a intregii echipe de pe terapie, mi-am revenit cat de cat – puteam balmaji cateva cuvinte. Dupa vreo 4 zile de terapie am fost trecuta pe salon in Pavilionul V. Cat despre spitalul Matei Bals – totul la superlativ: de la echipa medicala si pana la aspectul si facilitatile sale – jos palaria. Domnul doctor Streinu Cercel a facut o treaba EXTRAORDINARA! Cam atat. Va doresc multa sanatate tuturor!
Buna ziua,
Si eu ii datorez viata doamnei doctor…si intregii echipe….Am ajuns la Matei Bals in iunie 2010, la 31 de ani, fara sanse de supravietuire. O banala varicela a generat complicatii la inima. Doua saptamani a luptat echipa de medici sa ma salveze. Au facut o treaba extraordinara.
Stiu, ca sute de oameni au intrat pe usa sectiei de Terapie Intensiva a Institutului Matei Bals, in aceeasi stare ca noi si au plecat pe picioarele lor.
Mi-as dori din inima sa spuna fiecare, ca in tara asta INCA mai avem medici care isi dau tot sufletul si toata daruirea pentru niste necunoscuti… Nu am cuvinte sa le multumesc acestor omeni minunati pentru faptul ca traiesc! Sa le dea Domnul multa sanatate si putere de munca.
Cu stima,
Ioana Popescu