Concret: la inceput totul parea normal. Mi-a pus cateva intrebari legate de istoricul meu medical, m-a intrebat ce probleme am in prezent si dintr-o data m-a repezit, ca de ce raspund asa greu, ca de ce sunt atat de inceata in gandire? Ca ce, am probleme cu memoria? Mi-a zis ca daca am probleme cu capul, imi da trimitere la psihiatru! Ca ce mai stau? Sa ma dezbrac imediat si sa ma urc pe masa, ca n-avem la dispozitie decat 15 minute si ca asteapta si alte paciente.
Nu mi-a venit sa cred! Am ramas socata!! Nu o tineam de vorba, ci doar ii raspundeam la intrebari. M-am dezbracat totusi si m-am urcat pe masa. I-am zis ca am niste pete in regiunea inghinala cauzate de vitiligo si mi-a raspuns sa tac, ca stie si ea, ca doar e doctor!
Nu se poate ca un doctor sa aiba o asemenea atitudine! A fost ingrozitor! Tot timpul mi-a vorbit de sus si in niciun caz cu \”Dvs\”. M-a facut sa ma simt extrem de prost!
\”Tu pari deprimata! Ce ai? De cand ai starea asta?\” (Nici prin cap nu-i trecea ca poate m-a deranat atitudinea ei). \”A, esti liber profesionist? Pai de-asta esti deprimata, ca nu ai un serviciu concret!\” (nu stiu de unde a tras concluzia ca as fi deprimata). Cand m-a intrebat daca am partener, i-am spus ca e mai complicat. \”A, vrei sa ramai gravida, dar n-ai niciun partener stabil? Adica vrei sa faci copil cu oricine de pe strada, nu?\” Nu mi-a venit sa cred ce spunea cu atata usurinta! Eu doar imi exprimasem dorinta de a planifica in viitor o sarcina, avand deja 35 de ani, dar ca vreau mai intai sa imi verific gradul de fertilitate si starea generala de sanatate. Insa nu am mai intrat in detalii, vazand ca e imposibil sa comunic cu aceasta doctorita.
\”Da-te cu fundul mai jos! Ce, n-ai mai fost de mult la ginecolog si ai uitat cum se procedeaza?\” I-am spus ca fusesem cu doar o luna in urma. Avea asa un ton dur, ca practic ramaneai fara cuvinte si nu stiai cum sa reactionezi. Pacat ca nu ma caracterizeaza tupeul, ca altfel i-o intorceam. Chiar merita!
\”Dar ce esti asa speriata? Iti dau o trimitere la psihiatru, ca vad ca ai nevoie!\” Si chiar mi-a dat trimitere! A zis ca am nevoie de medicatie, ca poate asa voi suporta mai bine realitatea. Si mi-a zis sa revin peste 2 saptamani sa ii spun ce am facut la psihiatru.
Chiar si biata asistenta avea o atitudine umila si nu comenta nimic. A repezit-o si pe ea de cateva ori.
A fost umilitor. Imi pare rau ca nu am inregistrat conversatia mea cu doctorita Sirghie. E un caz incredibil, chiar de dat la tv!
Recomand din tot sufletul sa o evitati!
