Un om care știe ce are de făcut, știe să asculte și cu colegul dânsului cpt. doctor Pantilie fac o echipă de AUR!
Domnul doctor si a dat foarte mult interesul sa fie cat mai sigur in diagnosticul meu
Acum o saptamana l-am internat pe tatal meu la Spitalul Militar Central din Bucuresti.
La aproape 81 ani, tata s-a procopsit cu o punga de lichid in jurul inimii, punga care il impiedica sa respire normal. Pe langa asta avea si niste lichi la plamani, cauza a unei raceli de mult netratate.
Dupa vreo 2-3 interventii cu punctii, care au dus la eliminarea acelui lichid ( imi cer scuze daca termenul poate nu este total corect)
s-a ajuns si la solutia finala si ultima…operatie, dar de data asta cu “deschidere”
Initial, totul a pornit de la un simplu examen CT…iar dupa acest examen, m-am trezit cu taica-meu in mai putin de o ora pe masa de operatia.
DOMNUL DOCTOR care l-a consultat, dupa aflarea rezultatelor CT si-a dat seama ca tata nu ar fi rezistat mai mult de o saptamana.
Asa ca a fost pus in situatia de a semna urgent o groaza de formulare, formulare prin care imi asumam acest risc major; la 81 de ani este posibil in proportie de 80%
ca o anestezie totala sa fie si ultima. Dupa o ultima discutie si medicul anestezist,in care mi s-au explicat riscurile acestei operatii, eram daramat complet.
Am stat pe holurile alea, de la 08:30 pana pe la 18:00, timp in care am vazut medici si asistente vadit timorati si daramati psihic de ceea ce faceau.
Am vazut in ochii lor durere in suflet, pentru ca isi dadeau seama ca este posibil sa nu mai poata face nimic pentru unii pacienti.
Intradevar, acesti medici sunt macinati psihic, zi de zi operatiile pe care le fac, mai ales atunci cand “de mana” lor depinde viata unui om.
Deci, cei care se mai gandesc sa deschida gura si sa-i blameze pe acesti oameni, ba ca au salarii prea mari, ba ca nu au medicamente, ba ca nu au nu stiu ce,
ii invit sa stea in fata usii de la blocul operator vreo cateva ore.. Oamenii astia chiar pun suflet in ceea ce fac si sunt profund marcati zilnic, de o eventuala nereusit.
De multe ori sunt stresati si de operatiile reusite, dar cu un grad ridicat de risc, asa cum a fost cazul tatalui meu.
Dupa aproape 3 ore, operatia s-a incheiat..tata a scapat cu viata, totul s-a terminat cu bine, Slava Domnului !
Nu va ascund ca m-am rugat non-stop in fata acelei usi, pentru sanatatea tatalui meu, dar in primul rand dar m-am rugat ca Al de Sus sa le dea liniste sufleteasca
si iscusime, Dlui Doctor Adrian Mihail Iordache si Dlui Doctor Daniel Pantile, medicii care operau dincolo de acea usa.
In continuare am sa ma rog pentru sanatatea lor si familiilor lor, pentru ca acesti oameni readuc pe altii la viata..iar asta nu este putin.
Imi cer scuze daca textul este prea lung, dar am simtit ca asa trebuie sa scriu.
Deci Domnule Dr. Adrian Mihail Iordache, Domnule Doctor Daniel Pantile, nu am cum sa va multumesc pentru ceea ce ati facut.
Viata tatalui meu a stat in mainile Dumneavoastra de aur !
Cu deosebit respect,
Adrian Bitirez
Un doctor de milioane. Am avut o mediastinoscopie de facut, un doctor care se implica si ii pasa de pacienti. Am fost de multe ori prin spitale pana la varsta de 32 de ani, dar ca acest doctor nici unul nu a fost. Foarte calm si rabdator, explica in detaliu, nu se grabeste sa termine. Se vede ca face din placere ceea ce face, nu pentru bani sau faima. Mii de multumiri am sa-i ofer!!
