Despărțirea de o ființă dragă provoacă totdeauna suferință, indiferent dacă ești cea care inițiază ruptura, sau cea care este abandonată.
Etapele prin care treci de la momentul separării și până când reușești să accepți că nu mai ești împreună cu persoana în care îți pusesei atâtea speranțe, pot fi comparate cu acelea trăite cu ocazia morții unei ființe dragi, sau cu pierderea unui obiect de care erai atașată foarte mult.
Dacă pentru cea care inițiază despărțirea suferința începe cu mult înainte de momentul inițierii, pentru persoana abandonată suferința începe odată cu anunțul rupturii, care poate fi un adevărat șoc dacă aceasta nu a luat în seamă semnalele de avertizare.
Negarea sau refuzarea realității
Această etapă poate dura pentru Inițiatoare mai multe luni sau chiar ani, pentru că la început refuză să creadă că partenerul ales nu-i cel potrivit pentru ea, că speranțele puse în relație se năruie, că nu mai are capacitatea să reînoiască pasiunea de la început.
Persoana abandonată primește decizia partenerului cu neîncredere, are impresia la început că-i o glumă proastă, apoi simte că-și pierde echilibrul, că totul se năruie în jurul ei, nu-și poate stopa automat sentimentele pentru persoana iubită, refuză să creadă că va fi abandonată. Odată instalată realitatea pierderii, suferința crește în intensitate.
Furia și vinovăția
Åži această etapă e trăită diferit de Inițiatoare și de Abandonată. în timp ce prima trăiește un amestec de vinovăție, furie, confuzie, îndoială și frustrare înainte de a lua decizia finală, Abandonata trăiește un șoc al rupturii, apoi devine furioasă, țipă la partener, ajunge chiar să-l lovească, pentru că nu înțelege ce a putu să facă să-i piardă iubirea acestuia. Primele impulsuri sunt de răzbunare, poate adopta comportamente pe care ulterior le regretă. Trăiește un sentiment de respingere și devalorizare, care duce de la comportamente de seducție la agesivitate, critici și judecăți negative la adresa partenerului, sau a propriei persoane.
Negocierea
Este o etapă de negocieri, tocmeli, sau chiar șantaje.
Inițiatoarea o face cu ea însăși (încercând să se convingă să se resemneze cu situația, că și alt partener ar putea fi la fel, că poate acesta se va schimba și va deveni cel pe care și l-a dorit, etc.), sau poate vorbi cu prietenii sau părinții, fără știrea partenerului.
Abandonata are un comportament ambivalent: uneori încearcă să schimbe decizia partenerului, făcând orice ca acesta să rămână, alteori îl amenință că va plăti pentru ce-i face acum. Pentru a-l ține lângă ea poate face promisiuni să se schimbe, sau recurge la terapie de cuplu pentru a revigora relația.
Depresia
Este o fază caracterizată printr-o mare tristețe, îndoieli, disperare, angoasă și diferite simptome fizice și psihologice.
Inițiatoarea trăiește aceste momente înainte de a-și comunica decizia, perioadă în care se închide în sine, își pune o mulțime de întrebări, uneori este tensionată, plânge, este frustrată că renunță la un vis în care a crezut, se simte epuizată, își pierde apetitul, are dificultăți de concentrare, îi scade interesul față de muncă sau de lucrurile care-i făceau plăcere.
Abandonata cade în depresie când a ajuns la concluzia că a încercat toate modalitățile să-și salveze relația, dar totul a fost în zadar. Epuizată, trăiește cu o mai mare intensitate toate simptomele trăite de Inițiatoare, însoțite uneori de gânduri sinucigașe și chiar de treceri la fapte, îi scade stima de sine și încrederea în propria persoană. își pune obsesiv întrebareaâ€De ceâ€(de ce i s-au întâmplat lucrurile acestea, de ce a fost părăsită, de ce nu i s-a răspuns cu iubire la sentimentele ei, etc) care-i consumă toată energia și-i agravează depresia.
Acceptarea
Pentru Ințiatoare momentul acceptării survine atunci când își percepe anunțul deciziei ca pe o eliberare, ca pe începutul unei vieți noi, în care își poate clădi visele a căror realizare nu a fost posibilă în relația respectivă.
Pentru Abandonată, acceptarea poate veni mult mai târziu, pentru cele dependente afectiv, depresia le poate marca întreaga viață. Acest lucru se întâmplă pentru faptul că persoanele dependente își construiesc respectul pentru propria persoană pe iubirea și susținerea celorlalți. Până la acceptarea finală, doliul se poate întinde pe o perioadă de 2-5 ani, dar sunt și cazuri patologice în care cea părăsită nutrește speranța că într-o bună zi partenerul se va întoarce spășit, realizând ce a pierdut.
Persoanele mai puțin dependente, se obișnuiesc mai repede cu despărțirea, pentru ele perioada de doliu durând între trei și șase luni. Până la acceptare, trec printr-o fază de resemnare, în care deși sunt triste pentru cele întâmplate, încet, încet își regăsesc pacea interioară și-și recâștigă capacitatea de funcționare.
Aceste etape nu sunt trăite la fel de toate persoanele, pentru că fiecare persoană e unică, iar modul de acțiune al fiecăreia depinde de personalitatea și caracterul acesteia.
Sunt cazuri când Inițiatoarea hotărăște să mai dea o șansă relației și se întoarce să verifice dacă mai poate reconstrui relația, sau Abandonata poate suferi recăderi atunci când toți din jurul ei credeau că și-a revenit.
Uneori etapele sunt trăite în paralel. Unele persoane își revin mai repede după o dezamăgire amoroasă, altele au nevoie de mult timp pentru a se regăsi.
în toate cazurile sprijinul unui psiholog poate fi benefic pentru a-ți diminua suferința, iar în cel mai fericit caz te poate ajuta să descoperi ce anume nu funcționa în relație, ce anume a dus la decepția ta sau a partenerului, cum să-ți reconstruiești relația așa cum îți dorești, făcând astfel dintr-o relație disfuncțională una mai puternică și mai durabilă.
Sper că v-am mai dat o temă de gândire.
Să vă fie de folos!
Niculina Ciupercă, consilier psihologic specialist,Familie-Cuplu
Bibliografie:
Yvon Dallaire- Cum să te vindeci după o decepție în dragoste, C.N.I. „Coresi†S.A.