Copii au nevoie de stabilitate pentru a se putea dezvolta armonios. Stabilitatea sprijină sentimentul de încredere. Rutina în orarul copilului îl ajută să scape de temeri și neliniști, copilul știind lucrurile ce vor urma.
Perioada de somn și repaus este prezentă și la făt în perioada intrauterină. Aceasta este independentă de cea a mamei. După naștere bebelușul are nevoie de aproximativ 16-20 de ore de somn, repartizate în etape scurte și frecvente.
Până la 6 luni, copilul are nevoie de 16 ore de somn, din care 5-9 au loc în perioada nopții, iar pe durata zilei au loc între una și trei sieste.
De la 6 luni, programul de somn al bebelușului se adaptează după cel al adultului. Spre vârsta de 4 ani programul de somn este similar adultului. în perioada 6-12 luni, jumătate din bebeluși se trezesc măcar o dată în timpul nopții. Perioada mersului la culcare poate fi o provocare pentru părinți. Pentru copil, somnul poate deveni un moment neliniștitor, presupunând îndepărtarea de tată și mamă.
Tranziția de la un program activ la perioada de somn poate deveni plăcută atât pentru copil cât și pentru părinte în condițiile în care se conștientizează că este un moment special. Crearea unei rutine, a unui ritual îi va permite copilului să înțeleagă că se apropie momentul să facă nani, fiindu-i mult mai ușor să accepte.
Ritualul înainte de culcare poate consta în: baie, biberon/gustare, mangâiere, o poveste, un cântec, jucăria preferată, muzică liniștită, aprinderea unei veioze.
Este importantă diferența între a pregăti copilul pentru somn și a adormi copilul. Este mult mai ușor să se așeze copilul în pătuț înainte de a-l adormi, dacă începe să plângă poate fi mângâiat, liniștit. Astfel el va înțelege că este cazul să doarmă singur, fiind mult mai ușor în următorii ani.
Asemenea adulților care au o grămadă de ritualuri înainte de culcare (o anumită poziție a pernei, o anumită aranjare a lenjeriei) și copilul își dezvoltă o serie de ritualuri înainte de culcare. Astfel, si copilul, dacă va fi învățat să doarmă în brațe său legănat.
în jurul vârstei de 4 luni, majoritatea copiilor dorm de obicei noaptea, trezindu-se o dată, de două ori. De asemenea, ei mai ațipesc de 2-3 ori în timpul zilei. Către sfârșitul primului an, majoritatea ațipesc doar de 2 ori pe zi. Durata totală a somnului se reduce treptat pe parcursul primului an de viață. în jurul vârstei de 9 luni, copilul începe să conștientizeze permanența obiectelor. Astfel, simpla absență a unui obiect nu va mai determina uitarea acestuia. Acesta se va trezi noaptea și văzând că este singur, își va striga părinții/va plânge. Dacă, după ce se liniștește, este pus în pătuț, fără ca el să fi adormit deja la părinte în brațe, se va obișnui să adoarmă singur.