învățarea timpurie se realizează susținută și acompaniată de adult. Acesta îl ghidează în procesul cunoașterii și îi denumește semnificația celor învățate. Copilul obține, astfel, cheile prin care își organizează și structurează coerenta propriei persoane, în raport cu lumea în care trăiește.
Jocul are un rol fundamental în dezvoltarea copilului deoareAce: îi satisface nevoia de cunoaștere prin explorare și manipulare; incurajeaza mișcarea stimulând organele de simț; oferă prilejul de a imita; ajuta la exprimarea emoțiilor și controlarea acestora; ajuta la concentrarea atenției.
Copilul învață prin imitare, explorare și experiențe, jocul permite practicarea acestora într-o modalitate naturală, menținând curiozitatea copilului și dorința acestuia de cunoaștere.
Copilul mic învață prin reluări și repetări ale unei activități, a operațiilor activităților până când acestea se perfecționează și se rafinează.
Creșterea și dezvoltarea copilului are loc într-un ritm alert, schimbările survenind de la o zi la alta. Dezvoltarea și învățarea copilului reprezintă un proces continuu care se bazează pe experiențele și cunoștințele anterioare ale copilului.
Dezvoltarea fizică, senzorială, emoțională, cognitivă și a limbajului și comunicării evoluează integrat încât fiecare domeniu contribuie la dezvoltarea celorlalte. Orice interacțiune cu adultul sau cu mediul este un act de învățare.
Toți copii parcurg aceleași stadii de dezvoltare, ritmul este diferit de la un copil la altul.
Siguranța și confortul emoțional este fundalul pe care se organizează achizițiile copilului indiferent de ritmul său de dezvoltare.
Predictibilitatea programului are un rol esențial în organizarea mentală a copilului, în crearea sentimentului de siguranță și securitate și în aderarea lui la ordine și reguli.
Copilăria este definită ca etapa în care Jocul și Joaca este principala activitate a copilului.
Chiar și simpla urmărire atentă a mâinii sau a picioarelor este o formă de joc pentru cel mic.
Jocul, în dezvoltarea timpurie a celui mic are rol: adaptativ la mediul înconjurător; de socializare, prin interiorizarea regulilor și acceptarea acestora; de relaționare, prin stabilirea de relații cu alți copii/adulți; dezvoltarea necesității de autodezvoltare: copilul intrând în competiție cu sine; tonic general, contribuind la starea de bine; motivator, prin joc anumite lucruri neplăcute pot deveni plăcute.
Prin joc, părinții își pot întări relația de afectivitate cu cel mic. De asemenea, se dezvoltă abilitățile de comunicare a celui mic, dar și a părintelui pentru a înțelege mai bine nevoile copilului.
în primele luni de viață copilul percepe lumea înconjurătoare prin simțuri, de aceea activitățile de stimulare senzoriale sunt foarte potrivite. Dezvoltarea simțurilor copilului, stimulează dezvoltarea intelectuală.