Disciplinarea pozitivă
Nimeni nu s-a născut învățat; viața este o școală pe care o urmăm cu toții, zi după zi. Prin învățare, fiecare dintre noi, din fragedă pruncie, am dobândit abilități și competente.
Dacă copilul tău nu știe să meargă, îl înveți.
Dacă nu știe să scrie, îl înveți.
Dacă nu știe să citească, îl înveți.
Dar dacă nu știe cum să se comporte, îl înveți sau îl pedepsești?
Cuvântul disciplina este ușor confundat cu cuvântul pedeapsa. Rădăcina cuvântului disciplina vine de la cuvântul discipol. în formă sa cea mai simplă, a disciplina înseamnă a învăța pe cineva, nu a pedepsi.
Ex: Un băiețel s-a bătut cu un coleg de grădiniță. La plecare, educatoarea îi povestește întâmplarea mamei. Spre ieșire, lovindu-l, mama îi spune: “Ţi-am spus că nu e bine să lovești copiii!†Chiar dacă mama avea intenții bune, ea îi arăta copilului un alt comportament decât cel recomandat, creând în mintea copilului confuzia.
Copilul tinde să imite comportamentul părinților.
Indiferent dacă ceea ce face părintele este bun sau rău, copilul privește și imita. Atunci când râdem de oamenii din jur, când vorbim frumos despre vreun vecin, țipam la un șofer, copiii privesc și învață.
Ceea ce facem cântărește mult mai greu decât ceea ce spunem.
Părinții sunt primii oameni cu care copilul interacționează și prin urmare sunt persoanele care influențează dezvoltarea copilului. Copiii pot învăța fie autocontrolul, încrederea și responsabilitatea, fie furia, invidia sau teamă.
Pentru a întări relația cu copilul și pentru a-i hrăni emoțional, este necesară respectarea unor reguli simple:
– să ne comportăm așa cum ne așteptam să se comporte copiii noștri.
Dacă cerem celui mic să nu lovească copii și părintele ar trebui să aibă același comportament.
– să stabilim așteptări rezonabile și realiste, în acord cu nivelul său de abilități.
Părintele nu trebuie să uite că se raportează la un copil. De aceea este necesar să aibă în minte ce este capabil copilul nostru la vârsta lui.
– Åži cel mic are sentimentele ce trebuie respectate.
Dacă părintele a avut zi proastă, este îndreptățit să fie supărați. Atâta timp cât ne exprimăm emoțiile într-un mod acceptabil, noi oferim un model de comportament copiilor noștri.
• înainte să reacționați la comportamentul nepotrivit al copilului, întrebați-vă: cum pot să-l învăț în loc să-l pedepsesc?
• în momentele de furie, emoția intensă blochează rațiunea și memoria!
Retrageți-vă într-un spațiu departe de copil timp de câteva secunde. Ceea ce puteți spune sau face la mânie poate traumatiza un copil, îi poate schimba ireversibil viaț