Depresia este o tulburare psihica cu o frecventa in continua crestere, ce poate sa apara la orice persoana si la orice varsta. Impactul sau asupra vietii este foarte mare deoarece afecteaza persoana in domenii multiple de functionare. Depresia inseamna un dezechilibru emotional profund, cu consecinte directe in plan personal si indirecte, asupra familiei, grupului social si domeniului profesional.
Cauzele acestei tulburari au fost indelung investigate, dar inca nu exista explicatii certe. Ca in multe alte situatii, se presupune ca este vorba de un cumul de factor ce se intrica si concura la aparitia manifestarilor depresive. Astfel, pe un fond de vulnerabilitate biologica actioneaza factori psihologici, ce tin de caracteristicile personalitatii individului, si factori de mediu. Acestia pot fi reprezentati de evenimente de viata negative, stres de intensitate si durata variabile, uneori simple si aparent minore nemultumiri si insatisfactii. In cele mai multe cazuri se poate identifica factorul trigger, care a reusit sa declanseze boala, dar aceasta nu se intampla mereu. Uneori toate lucrurile par a merge bine, si cu toate acestea se instaleaza, insidios, depresia. Fie ca stim de unde vine, fie ca apare �din senin�, urmarile sunt la fel de grave.
Depresia e mai mult decat o simpla deprimare si mai mult decat o stare trecatoare de rau, mai mult decat o lipsa de chef ori pofta de viata care se poate depasi prin propria vointa. Depresia nu e o slabiciune. Ea este o suferinta si o durere profunda, o tristete care imbraca sufletul saptamani si luni de zile. Depresia preia controlul asupra corpului, gandurilor, emotiilor, influentand atat starea fizica, cat si modul in care se vede lumea. Este o lentila inchisa la culoare, prin care e privita viata. Din cauza ei, mintea uita ce inseamna bucuria si speranta si nu mai stie sa simta decat deznadejde, lipsa de incredere, descurajare. Lucrurile altadata placute si interesul pentru lumea din jur isi pierd importanta, consecinta fiind retragerea in sine, izolarea sociala, evitarea sau ruperea legaturilor cu colegii, prietenii si uneori familia. Imaginea de sine si autostima se deterioreaza simtitor, apar sentimente de vinovatie, neputinta, abandon, blamare, inutilitate si lipsa de valoare. Gandurile sunt din ce in ce mai negre si mai pesimiste, ajungand pana la idei autolitice, motivate, sub presiunea bolii, de incapacitatea de a mai suporta imensa tristete si de a fi o povara pentru cei din jur. Sinuciderea reprezinta o complicatie de temut a acestei tulburari.
In plan somatic, depresia poate aduce o serie intreaga de simptome: dureri de cap, modificarea menstrelor, artralgii, ameteli, disconfort gastric, diaree sau constipatie, parestezii (intepaturi, furnicaturi) la nivelul extremitatilor, sensibilitate la stimuli (luminosi, acustici) s.a
Tulburarile de somn sunt printre cele mai frecvente si se manifesta prin somn superficial, cu dese intreruperi, cosmaruri, insomnie sau somnolenta. Caracterisc apare insomnia terminala, cu trezire cu cateva ore mai devreme decat de obicei, cu o stare accentuata de rau matinal: oboseala, teama, ingrijoare, ce se amelioreaza usor spre seara, fara insa a disparea complet. Scaderea apetitului alimentar este de asemenea frecventa, cu pierdere ponderala secundara, uneori ingrijoratoare. Mai pot sa apara descresteri ale libidoului, cu pierderea interesului pentru activitatea sexuala.
Intreg organismul e epuizat, exista o oboseala inexplicabila, activitatile simple, cotidiene necesita o concentrare si un efort foarte mare. Greutatea in luarea deciziilor, dificultatile de concentrare si de memorare a unor informatii obisnuite, incetinirea ritmului gandurilor, lentoarea vorbirii, pauzele lungi in conversatii, lipsa de modulatie a tonului vocii sunt alte semne de depresie.
Relativ frecvent se asociaza anxietatea, sentimentul de teama fara motiv, ingrijorari disproportionate pentru fapte de mica importanta, nervozitate, iritabilitate, neliniste, labilitate emotionala si incontrolabile momente de plans nemotivat sau insuficient motivat.
Fara un tratament adecvat, simptomele depresive pot dura saptamani si luni intregi.
Spre deosebire de alte afectiuni psihice, depresia are un prognostic bun atunci cand e diagnosticata si tratata corespunzator. Principala modalitate de interventie este cea farmacologica, in prezent existand suficiente optiuni medicamentoase. Cu toate acestea, medicamentul antidepresiv ideal nu exista, de aceea e important de stiut ca:
– exista o mare variabilitate de raspuns la medicatia antidepresiva, in functie de caracteristicile fiecarei persoane, care nu poate fi determinata anticipat
– medicatia antidepresiva nu da rezultate pe loc, uneori fiind necesare chiar si 1-2 luni inainte de instalarea efectelor pozitive (uzual, primele semne de ameliorare apar la 1-2 saptamani de la debutul administrarii)
– pot sa apara, ca la orice alt medicament, reactii adverse; acestea sunt de obicei moderate si dispar in cateva zile de la primele administrari
– un episod unic de depresie se trateaza 4-6 luni dupa recuperare; al doilea episod necesita pana la 1 an de tratament
– medicamentele trebuie administrate in doza terapeutica (fara atingerea acestei doze, medicatia e ineficienta)
– la decizia de oprire a tratamentului, aceasta se face prin scaderea gradata a dozelor, pentu a evita aparitia simptomelor de discontinuitate (acestea apar uneori si la omiterea unei singure doze)
– medicamentele antidepresive: 1. sunt eficiente; 2. nu sunt adictive; 3.nu isi pierd eficienta in timp; 4. nu cauzeaza efecte negative nici daca sunt administrate perioade lungi de timp.
In paralel cu tratamentul farmacologic, se dovedeste a fi utila terapia psihologica. Aceasta poate avea uneori doar rol suportiv, insa de multe ori ajuta la reconstruirea unei imagini pozitive, la identificarea zonelor personale de conflict, la dezvoltarea unor strategii mai eficiente de coping, la a redescoperi tot ce s-a uitat sau s-a pierdut in urma unei astfel de tulburari.
Bibliografie:
American Psychiatry Association � Manual de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale, DSM-IV-TR,Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania, 2003
David Taylor, Carol Paton, Robert Kerwin � Ghid de terapeutica psihiatrica, ed. a saptea, 2007
Sursa:
www.psihiatrie-psihologie.ro