Din discuțiile cu pacienții și prietenii care nu au studii medicale, mi-am dat seama că, în general, publicul nu este familiarizat cu cei doi termeni, ba mai mult, unii consideră că este vorba de aceeași specializare. în fapt, diferențe există și sunt esențiale.
Termenul de chirurgie plastică provine de la grecescul „plastikosâ€, ceea ce, în traducere înseamnă „a modelaâ€. Sub denumirea generică de chirurgie plastică, disciplina înglobează atât chirurgia reconstructivă, cât și pe cea estetică. Ultima are rolul de a ameliora aspectul corpului, prin corectarea unor deficiențe fizice sau prin îndepărtarea semnelor trecerii timpului, în timp ce chirurgia reconstructivă are menirea de a repara părți sau funcții ale corpului în urma unor boli, accidente sau malformații congenitale. Chirurgia estetică vizează un corp sănătos, iar intervențiile se realizează la cererea pacientului.
Ce atribuții are un chirurg estetician față de un chirurg plastician?
De cele mai multe ori, atribuțiile unui plastician se rezumă la vindecarea plăgilor, reconstrucții după defecte congenitale sau dobândite în urma unor traumatisme, excizii tumorale, arsuri etc. Chirurgul estetician, în schimb, realizează acele intervenții care aduc transformări de natură estetică la nivelul feței sau corpului.
La finalizarea rezidențiatului, dacă un medic are parafă de chirurg plastician, acest lucru nu garantează și pregătirea lui în ceea ce privește realizarea operațiilor estetice. în clinicile universitare, unde ei își desfășoară activitatea, nu au șansa de a realiza intervenții estetice, din simplu motiv că acest lucru nu este permis. La fel stau lucrurile și în țările din Europa de Vest sau Statele Unite, cu o mică excepție. După încheierea rezidențiatului, în Statele Unite, plasticienii care își doresc o specializare în chirurgia estetică sunt obligați să facă un fellowship, timp de trei ani, în cadrul căruia ei trebuie să opereze cât mai multe cazuri, alături de medici acreditați, pentru a avea drept de practică. Din dorința de a garanta siguranța pacienților și a limita actele medicale defectuoase, un proiect asemănător este analizat și la nivelul Uniunii Europene. Este luată în discuție posibilitatea ca medicii care doresc să practice chirurgia estetică să fie nevoie să se pregătească, timp de doi ani, în cadrul unui fellowship.
Diferențele care pe care vi le-am prezentat mai sus sunt foarte importante atunci când vă alegeți medicul care vă va opera. Din acest motiv, sfatul meu este să vă informați foarte bine cu privire la pregătirea și experiența chirurgului, iar, în acest fel, veți avea siguranța că rezultatele vor fi în concordanță cu așteptările dumneavoastră.