1) lipsa satisfacţiei
2) pasivitatea excesivă ca şi iubirea excesivă ce creează o stare de stres
3)dorinţele şi nevoile nesatisfăcute
4) dacă unul se sacrifică tot timpul şi nu primeşte nimic în schimb, atunci
căsnicia sau relaţia de cuplu va fi expusă, cu siguranţă, la mari pericole.
5) unul dintre parteneri sau chiar amândoi, îşi impun un sacrificiu prea mare.
6) femeia a fost învăţată, în general, să se supună voinţei bărbatului şi să considere preocupările acestuia prioritare faţă de ale ei. Ca urmare, ea se subordonează intereselor bărbatului, ceea ce în căsnicie va atrage după sine apariţia inevitabilă a unui antagonism între ea şi el.
7) Orice relaţie îşi va pierde echilibrul şi se va altera, dacă unul dintre parteneri dă prea mult, iar celălalt primeşte prea mult.
Căsnicia sau o relaţie de cuplu nu se poate baza pe sacrificiul total al unuia, ci numai pe sacrificiul mutual.
8) gradul de compatibilitate dintre cei doi parteneri : cel de origine nevrotică şi cel esenţial (incompatibilitate nevrotică este atunci când doi oameni, care altfel par făcuţi unul pentru celălalt, din cauza unor dificultăţi emoţionale trecătoare nu se mai înţeleg).
9) mediul familial în care a crescut fiecare dintre parteneri are un rol mult mai important în determinarea comportamentului şi a modului de a gândi al unei persoane, decât suntem adesea tentaţi să credem.
10) tendinţa întru totul firească a oamenilor de a se schimba de-a lungul anilor.E normal ca persoana cu care ne-am căsătorit la vârsta de douăzeci de ani nu va mai fi aceeaşi la treizeci de ani.
11) Neconştientizarea faptului că menţinerea unei căsnicii continuă să fie una dintre cele mai dificile sarcini.
12) diferenţele subtile, dar totuşi profunde, care există între bărbat şi femeie. Anumite diferenţe între bărbat şi femeie sunt înnăscute şi coexistă cu acele diferenţe care se datoresc educării separate a băieţilor şi a fetelor.
13) “plonjare” în căsnicie( atunci când un bărbat tânăr sau o femeie tânără, datorită unei căsnicii prea timpurii, rămân în afara multor plăceri şi distracţii de care s-ar fi putut bucura dacă s-ar fi căsătorit mai târziu).
14) cuvintele pe care partenerii şi le adresează unul altuia în cursul unor certuri aprinse sau când sunt foarte mânioşi.
15) consecinţa unei convingeri iraţionale: căsătorindu-se, oamenii pretind că “aparţin” unul altuia. Ei trăiesc cu ideea că prin căsătorie celălalt devine proprietatea lor.
16) nevoia de a fi iubit
Să vă fie de folos!
Niculina Ciupercă, consilier psihologic specialist, Familie-Cuplu
Sursa : Dr.Paul Hauck- Cum să iubeşti pentru a fi iubit