Atasamentul si dezvoltarea copilului

Atasamentul si dezvoltarea copilului
Psih.Marina-Lucica Balea

Atașamentul trebuie considerat o nevoie umană în curs de desfășurare, mai degrabă decât o dependență copilărească, care crește pe măsură ce noi creștem.
Teoria Atasamentului pune securitatea mai presus de toți ceilalți motivatori psihologici, și susține că legătura de atasament este punctul de plecare pentru supraviețuire (Holmes 2001 The Search for The Secure Base). Drept urmare, avem nevoie sa fim atasati de persoane, de locuri, de obiecte, care ne ofera sentimentul de siguranta.
Diferite studii facute de psihologi renumiti precum Freud sau Melanie Klaine au pus in evidenta nevoia umana de atasament, plecand de la unitatea sexuala, sau nevoia de hrana, urmarind nevoia de mangaiere dar si de suport emotional, de caldura. Mary Ainsworth a identificat deprinderea, sensibilitatea și capacitatea de reacție drept caracteristicile părinților care sunt în măsură să furnizeze atașament sigur pentru copiii lor. Cercetarea lui Ainsworth a clarificat faptul că tocmai calitatea comunicării nonverbale în relația de atașament este cea care determină siguranța sau nesiguranța. conceptual de “bază sigură” și a spus că aceasta a fost mai mult decât apropiere fizică, include așteptările copilului din partea parintelui, așteptări care în cele din urmă au forma de hărți mentale sau reprezentări.
Uimitor cat de importanta este relatia de atasament a copilului cu parintele, pentru dezvoltarea sa sigura, pentru dezvoltarea unor relatii sanatoase, a increderii ca va fi iubit si persoanele din jur nu-l vor parasi pentru a-i produce suferinta. Daca toti parintii ar cunoaste acest lucru, ma intreb ce tipuri de relatii ar dezvolta cu proprii copii, cat de greu i-ar lasa cu bunicii, sau la cresa, o perioada mai lunga, ca apoi sa constate trauma produsa copilului de aceasta separare, de nesiguranta. Modul în care un copil a fost tratat de către părinții lui are o puternică influență aici și este cel mai evident în adulții de mai târziu atunci când sunt bolnavi, speriați sau obosiți.Pierderea creează valuri de anxietate, parintii fiind coplesiti de propria lor durere dar si a copiilor.
Atasamentul apare la copil foarte devreme, figura centrala fiind mama. Una dintre experiențele cele mai dureroase pentru un copil este să fie separat de persoana de care s-a atașat.
Dacă pierderea continuă (de exemplu, mama se internează în spital) copilul trece la o etapă de retragere și apatie – nimic nu pare să îl intereseze. în cazul în care separarea continuă, se ajunge la stadiul final în care copilul pare desprins de situație și acțiunile sale sunt mecanice. La reuniune copilul va arăta un amestec de ușurare, plânset și resentimente înainte ca relația să revină la normal. Experiența ocazională de pierdere sau separare provoacă copiilor tristețe și perturbare pe termen scurt. Dar pentru copiii care se confruntă cu separări majore și pierderi regulate, cerintele psihologice sunt mai dure.
Nu doar absența fizică a unui părinte este perceputa ca o pierdere, indiferența părintească, lipsa emoțională și amenințările de abandon sunt de asemenea îngrijorătoare.
Copilul poate dezvolta diferite tipuri de atasament(Ainsworth), in functie de comportamentul parintelui, de disponibilitatea acestuia, de caldura si siguranta oferitaastfel:
Atasamentul sigur este oferit copilului de comportamentul mamelor care reflecta sensibilitate, acceptare fara respingere, cooperare si nu control, precum și disponibilitate emoțională si nu depărtare.
Atasamentul evitant mamele care produc atașamentul evitant sunt cele care resping în mod activ ofertele lor de conectare, au inhibare de exprimare emoțională, aversiune față de contactul fizic. Drept urmare acești copii se simt mai degrabă fără vlagă, decât cu dorință de îmbrățișare. Copiii evitanți răman nemișcați de plecarea mamei sau de returnare.
Atasamentul ambivalent. Au fost identificate două tipuri de stiluri de atașament ambivalente: cei care s-au supărat și cei care au fost pasivi.S-a constatat că mamele acestor copii sunt imprevizibile și adesea nu sunt disponibile. Deși nu resping fizic sau verbal, nu reacționeaza cu sensibilitate.
Atașamentul dezorganizat poate fi înțeles ca provenind din interacțiunile copilului cu părinții care sunt înfricoșători, speriați sau disociați. Copilul experiemntează \”frică fără soluție\”.
Stima de sine și de securitate sunt strâns legate – avem o părere bună despre noi înșine în măsura în care ne simtim parte a unei rețele de familie și prieteni și suntem apreciați în cadrul acelei rețele.
Adultii de mai tarziu, au nevoie de o baza sigura interna, au nevoie de contact fizic cu cei dragi in momente de stres, au nevoie de suport. Altfel apar variante patologice de comportament pentru a crea aceasta baza sigura, care includ: cheful de a mânca sau foamea, abuz de substanțe și auto-vatamare deliberată, care aduc liniște deși realizate într-o manieră auto-distructivă.
Oamenii cu atasamente sigure se simt suficient de integrați și autonomi să se apropie fără teamă și suficient de siguri pentru a da drumul și a tolera separarea. Persoana evitanta doreste mai mult decat orice intimitate, în timp ce persoanele fizice ambivalente implora autonomie, dar ambele sunt prea speriate de riscul la care s-ar expune tinzând spre ceea ce doresc cu adevărat.
Pe termen lung s-a observat cum clientii “limită” au adesea istorii de atașament dezorganizate. Atașamentul evitant a fost asociat cu probleme obsesive, narcisiste și schizofrenice, in timp ce atașamentul ambivalent a fost legat de dificultăți isterice sau actoricesc.
Atasamentul initial pe tot parcursul vieții poate să modeleze comportamentul și experiența subiectivă a oamenilor.
Rolul terapeutului este de a proteja împotriva ambivalenței și fraudei, creind o baza de atasament sigura. Această relație furnizeză o bază sigură pentru explorare, dezvoltare și schimbare.
Oferiti-va o a doua sansa, schimband ceva atunci cand observati ca va atasati de pesoane care va provoaca suferinta, sau cand nu va puteti atasa de persoanele care va ofera iubire, siguranta si caldura. Viata este un dar ce merita pretuit cu adevarat, traind-o frumos. Puteti descoperi impreuna cu terapeutul cum sa faceti acest lucru.
Psihoterapeut
Marina-Lucica Balea
Tel. 0735 853 000
psihoprof.ro